Eşti workaholic? Cum arată balanţa ta Work – Life?

În ultima perioadă de timp şi în România angajaţii au început sa aloce vieţii profesionale un loc din ce în ce mai important, neglijând treptat timpul alocat vieţii private.

Această schimbare a comportamentului a adus la instalarea fenomenului denumit de specialişti dependenţa de muncă.

Aceasta are la bază o serie de motive care determină apariţia sa pornind de la aspecte care ţin de:

 - dorinţa de promovare (consolidarea unei imagini mai bune în faţa celor din jur, în special a superiorilor sau a familiei)

 - câştigarea unor venituri substanţiale

 - sau chiar din cauza unor carenţe afective (persoana se implică exagerat în activitatea de la locul de muncă pentru a uita problemele personale pe care le are în viaţa privată sau doar pentru a primi atenţia şi aprecierea celor din jur).

În cazul acestor persoane dependente de muncă, workaholici,  balanţa Work-Life tinde să se înlcine mai mult în favoarea vieţii profesionale. Se evidentiază implicarea din ce în ce mai activă şi epuizantă a angajaţilor pe care aceştia o atribuie locului de muncă.

Mulţi şi-au neglijat starea de sanătate în favoarea activităţii de la locul de muncă, venind la birou chiar dacă erau bolnavi. Starea generală comună multor salariaţi este că se simt obosiţi după programul de muncă, rămânând cu puţină energie pentru alte activităţi domestice. Printre primele semnale de alarmă care apar atunci când o persoană are tendinţă spre sau chiar manifestă un comportament de tip workaholic este instalarea stresului şi slăbirea treptată a stării de sănătate.

Salariaţii petrec la locul de muncă, în medie, incluzând şi orele în afara programului de lucru, aproximativ 50-60 de ore pe saptamană, plus, în medie, o oră petrecută pe drumul între casa şi locul de muncă şi işi petrec între 20 şi 50 de ore săptămanal alături de familie.

Puţini sunt cei care susţin că se simt relaxaţi după ce îşi încheie programul de lucru. Marea majoritate dintre salariaţi se simt afectaţi de stres în funcţie de anumiţi factori. Efectele se resimt imediat în starea de sănătate, cei care se simt în permanenţă stresaţi au suferit în ultimul an de o boală gravă cauzată de nivelul ridicat de stres.  

Instalarea dependenţei de muncă nu este constatată în numeroase cazuri ci, mai degrabă, salariaţii „se plâng” de volumul prea mare de muncă pe care îl au de realizat. În acest caz, departamentele de resurse umane ar trebui să se implice în analizarea sau reanalizarea fişelor de post sau, în cazul în care acestea sunt realizate conform standardelor în vigoare, să propună conducerii o serie de programe de instruire sau training-uri de management al timpului.

De cele mai multe ori, atunci când persoanele se imbolnăvesc datorită stresului provocat de locul de muncă şi de responsabilităţile aferente acestuia, organizaţia nu s-a implicat în susţinerea lor.

În cazul companiilor mari, managerii departamentelor de resurse umane, precum şi şefii direcţi ar trebui sa fie atenţi la problemele de sănătate ale angajaţilor care au fost generate de condiţiile de stres de la locul de muncă.

Sunt puţine companii în care conducerea a făcut ceva în sensul acesta. În puţinele cazuri,  managerul general fiind cel care s-a implicat cel mai des în rezolvarea problemei, dar la aceste companii există de obicei un număr mic de salariaţi, ceea ce le permite directorilor accesul mult mai uşor şi rapid la informaţiile legate de starea de sănătate a angajaţilor lor.

Nu uita să îţi analizezi balanţa Work – Life!

Persuasiunea versus MANIPULARE

 Persuasiunea versus MANIPULARE

Să-i faci pe alții să privească lucrurile din perspectiva ta, să îmbrățișeze ideile tale, să facă tot ceea ce vrei tu sau pur și simplu să fie de acord cu tine este o artă și o știință.

Succesul persuasiunii este să îl faci pe celălalt să se simtă minunat după ce ai reușit să-l convingi. Persuasiunea necesită foarte bune capacități de comunicare, să îl determini pe celălalt să se convingă singur.

Persuasiunea este o abilitate necesară  în vânzări, fiind des întâlnită în strategiile de accelerare a afacerilor, dar și o abilitate de care este  nevoie în viață.

Persuasiunea reprezintă a induce angajarea într-o anumită activitate sau acceptarea unui punct de vedere prin mijloace raționale sau prin rugăminți, astfel ca două persoane să se înțeleagă asupra unei păreri ce este benefică amândurora.

Persuasiunea se concentrează pe dezvoltarea unui rezultat cu câștiguri de ambele părți, unde necesitățile tuturor sunt satisfăcute.

Dar ce este MANIPULAREA?

DIFERENȚA DINTRE PERSUASIUNE ŞI MANIPULARE STĂ DOAR ÎN INTENŢIE.

Manipularea reprezintă conducerea iscusită și înșelătoare, în special folosită în avantajul celui care face uz de ea.

În cadrul manipulării, singurul care beneficiază pe termen lung este manipulatorul.

Manipulatorul se concentrează  asupra beneficiilor personale și realizarea propriilor scopuri , fără să-i pese de rezultatele obținute de persoana manipulată sau de impactul asupra acesteia.

Manipularea are patru părți importante:

¤ căutarea unei soluții

¤ sensibilitatea timpului

¤ posibilitatea de a pierde și

¤ autoritatea binevoitoare

Decepția sau ascunderea faptelor logice, reale sunt deasemenea , inerente în majoritatea cazurilorde manipulare, deoarece prezentarea realității va permite în mod normal unei persoane raționale să ajungă la o concluzie logică în defavoarea manipulatorului. Deci manipularea este eficientă numai pe termen scurt, pentru că aproape întotdeauna manipulatorul și tehnicile sale vor fi expuse de către un observator exterior sau prin gândire critică.

Manipularea se zbate să impună o serie de condiţii sau reguli fictive ce guvernează o întâlnire, pentru ca procesul de manipulare să poată continua.

Există mai multe pedepse din partea unui manipulator experimentat, ce pot acoperi o gamă largă, de la decepţie la abuz fizic sau psihic, pentru ca el să poată vicleneşte să te facă să acţionezi în avantajul lui.

Manipularea, indiferent dacă este de natură pozitivă sau negativă , este caracterizată de scopul celui ce manipulează.

Toţi suntem sensibili la manipulări!

Toţi oamenii manipulaţi se simt furioşi, deznădăjduiţi şi lipsiţi de control. Manipulatorul, pe de altă parte, şi-a satisfăcut toate necesităţile.

Manipularea funcţionează pe termen scurt doar pentru că există o lipsă de experienţă, a unei informaţii sau a unei idei esenţiale din partea unei persoane manipulate.

În momentul în care începi să te gândeşti critic la succesiunea evenimentelor sau a ocaziei în care ai fost manipulat, începi să vezi toate semnele de atenţionare prezente tot timpul pe parcursul interacţiunii.

De ce nu le-ai văzut atunci?

Răspunsul este destul de simplu. Atunci când cauţi soluţii, orice rezolvare care pare că funcţionează tinde să devină cea corectă. Găsim căi de a justifica soluţia la problema sau dorinţa pe care o avem. Manipulatorii ştiu că dacă arată răspunsul la problemă vei începe imediat să explici logic orice obiecţie ai avea, vei găsi o cale pentru a face ca acest răspuns să se potrivească problemei tale.

Manipulatorul viclean va continua să se înmulţească dovezile, să intensifice emoţiile şi să mărească presiunea pentru a acţiona imediat până când chiar o vei face.

Din fericire, aproape toate formele de manipulare sunt descoperite sau manipulatorul demascat.

Mulţi, deşi nu toţi îşi împărtăşesc experienţele celor din jurul lor. În cazuri extreme, mass-media preia cazul, mii, dacă nu milioane află despre persoana şi procesul respectiv şi în acest fel poate fi evitat.

Manipularea nu funcţionează pe termen lung, deoarece nu se poate stabili o relaţie viitoare de încredere cu manipulatorul.

Înşelăciunea este în cele din urmă demascată şi nepotrivirile sunt observate şi îndreptate. De multe ori apar acţiuni legale de un tip sau altul. Astfel că manipulatorii trebuie să-şi găsească altă ţintă, unde zvonul despre ei încă nu a ajuns sau nu a fost încă demascat la un nivel aşa de înalt, încât să-şi piardă credibilitatea.

Din păcate, mulţi ajung să fie manipulaţi din nou, deoarece valoarea percepută a ceea ce este posibil să primească este mai mare decât pedeapsa de a fi manipulat.

În final, această modalitate de manipulare continuă, nu pentru că nu este recunoscută manipularea, ci pentru că rata de risc şi câştig potenţial este îndeajuns de mare, încât să depăşească gradul de raţionament asupra chestiunii în cauză.

Pe scurt, procesul manipulării este următorul

Observarea cu atenţie a publicului, descoperirea pe cei ce caută cu adevărat, cei ce vor răspunsuri, salvare şi care sunt aparent încrezători şi par nesiguri.

Testarea cunoştinţelor şi a gradului de implicare. Încercarea de afla cât sunt oamenii de interesaţi de manipulator şi de ceea ce prezintă el.

Se pun întrebări, se încearcă să se dezvăluie cât de multe informaţii despre subiectul respectiv, apoi se oferă o informaţie care nu este greşită, însă discutabilă sau contestabilă. Manipulatorul va prezenta  informaţia sigur şi încrezător, dând senzaţia că este expert.

Manipulatorul îi face pe cei manipulaţi să fie de acord cu el, folosind informaţii generale, exhaustive şi de interes comun, care cuprind cunoştinţe obişnuite legate de subiectul respectiv.

El va construi o relaţie, creând încredere, împrietenindu-se şi aprofundând comunicarea.

Apoi încearcă să te convingă să îți exprimi dorința și angajamentul și transferă către o situație viitoare în care tu  va beneficia de pe urma sfaturilor lui.

Te va face să înțelegi ce oportunitate extraordinară îți prezintă, dar că aceasta nu va dura veșnic. Îți va mai oferi șanse să obții ceea ce el promovează, dar îți condiționează această posibilitate de luarea unei decizii pe loc.

Dacă îl înfrunți, va da vina pe oricine sau pe orice altceva. Apoi te va întreba dacă și tu ai trecut prin așa ceva și îți va cere sfatul sau ajutorul, ca să te atragă și mai aproape.

Manipulatorul va continua acțiunea până când toți cei pe care îi intenționează să îi manipuleze sunt complet angajați, atașați,  introducându-i  în cercul lui de inițiați, a celor norocoși, oferindu-le acces la informații sau activități la care nimeni altcineva nu are acces.

Te va ajuta în chestiuni minore, pentru ca încrederea în el să crească și apoi va oferi și alte oportunități de a face ceea ce dorește el să faci.

Nu uita!

Manipularea este doar pe termen scurt. Lumea este mică.

Manipulatorii sunt întotdeauna demascați.

CONDUCEREA BAZATĂ PE INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ

Leaderii adevărați ne inpresionează pentru că în primul rând fac apel la emoții.

Starea de spirit a liderului are un mare impact asupra stării de spirit ale celorlalți, ceea ce joacă un rol semnisificativ în orice organizație.

Deci un bun lider va gasi cele mai eficiente căi de de a-și administra propriile emoții și implicit ale celorlalți.

Responsabilitățile principale ale unui leader sunt să inducă entuziasmul, optimismul, pasienea pentru proiectele viitoare precum și cultivarea unei atmosfere de cooperare și încredere.

Liderul oricarui grup uman a fost intotdeauna cel la care ceilalți au cautat siguranța și claritatea atunci cand s-au confruntat cu amenințari sau au avut de indeplinit sarcini dificile.

Dacă emoțiile oamenilor sunt canalizate către entuziasm se nasc performanțe. Acest efect se numește rezonanță.

 Daca oamenilor li se trezește anxietatea și ranchiunea, ei își vor pierde randamentul.

Ei se armonizează cu sentimentele oamenilor și îi canalizează într-o direcție emoțională pozitivă, trezind optimismul și motivația.

Când liderii nu reușesc să empatizeze cu emoțiile grupului sau să le interpreteze în mod corect,  produc disonanță.

Impactul asupra emoțiilor nu se datorează numai spuselor, chiar și atunci când liderii nu vorbesc, ei sunt urmăriți pentru a le fi observate reacțiile.

Determinarea impactului emoțional se poate face prin critici constructive, laude, sprijin, îndrumare și oferirea oamenilor libertatea de a-și folosi cele mai bune intuiții pentru a-și duce la bun sfârșit sarcinile.

Nu întotdeauna liderul oficial este și liderul emoțional. Atunci când liderul numit nu se bucură de credibilitate, oamenii caută la altcineva îndrumare emoțională, fiind o persoană pe care o respectă și în care au încredere. Astfel de oameni mai sunt numiți și magneți umani.

Ușurința cu care ne molipsim de stările emoționale ale liderului depinde de expresivitatea feței, a vocii și a gesturilor, atunci când își exprimă sentimentele.

Cu cât această abilitate a liderului este mai mare cu atât emoțiile se răspândesc mai în forță.

Cu cât meseria presupune un grad mai mare de implicare emoțională, cu atât liderul trebuie să fie mai empatic și mai predispus la ai ajuta pe ceilalți.

Liderii rezonanți influențează climatul profesional în care lucrează agenții, ceea ce duce la creșterea numărului de clienți mulțumiți.

Angajații mulțumiți vor depune eforturi în plus ca sa-și mulțumească clienții, în timp ce proasta dispoziție a celor care lucrează direct cu clienții determină o scădere a satisfacțiilor clienților și în timp o creștere a demisiilor.

Liderii disonanți  la extreme pot să varieze de la tiranii abuzivi, care aruncă invective și umilesc oamenii, până la sociopații manipulatori, care golesc atmosfera din jur  de liniște, speranță și fericire.

Uneori pot da impresia de eficiență pe termen scurt, însă toxicitatea pe care o lasă în urmă le contrazice aparentul succes.

Prezența lor lasă în urmă demotivare, apatie furie și resentiment, efectul fnal va fi epuizarea oamenilor.

Mai există și liderii naivi , care încearcă să rezoneze într-o tonalitate pozitivă, dar sunt rupți de realitatea supărătoare ce arată că subalternii lor s-au blocat într-un registru emoțional negativ.

Liderii preocupați de propria persoană pot fi adesea pe dinafară, ignoră nemulțumirile oamenilor care le asigură succesul

Cele 4 domenii ale inteligenței emoționale

Autocunoașterea, Stăpânirea de sine, Conștiința socială, Gestionarea relațiilor

Acestea contribuie la conducerea rezonantă cu un set esențial de abilități.

Autocunoașterea = depistarea propriilor emoții.

Dacă nu ne putem depista propriile emoții nu vom ști să le stăpânim.Trebuie să știm cum suntem influențați de propriile sentimente și cum ne afectează acestea performanțele profesionale.

Furia nu trebuie lasată să se acumuleze până ce izbucnește. Trebuie depistată atunci când începe să crească, aflată cauza și identificate măsurile constructive.

Autocunoașterea joacă un rol crucial în empatie, adică în a simți cum privește altcineva situația, dacă cineva își ignoră în permanență sentimentele, nu va putea să sesizeze nici sentimentele altora.

Conștiința socială, în special empatia asigură urmatorul pas către responsabilitatea de bază a liderului, generarea rezonanței.

Dacă este conștient de sentimentele celorlalți, liderul poate să spună și să facă ceea ce mai potrivit, fie că trebuie să aplaneze temerile, să calmeze furia sau să se alăture veseliei celorlalți.

Empatia înseamnă să îi ascultăm pe ceilalți și să înțelegem punctele lor de vedere, le permite liderilor să se racordeze la canalele emoționale dintre oameni care crează rezonanță.

Rezonanța, în termenii funcționării creierului, se traduce prin sincronizarea centrilor emoționali într-un sens pozitiv. Una dintre cele mai puternice căi de a realiza o astfel de conexiune rezonantă de la creier la creier este râsul.

Folosirea abilă a umorului și a carismei este specifică unui conducator eficient. Atunci când o situație este tensionată, transmiterea mesajelor pozitive schimbă contextul emoțional al interacțiunii.

O observație importantă este faptul că competențele inteligenței emoționale nu sunt talente înnăscute ci abilități învățate și fiecare dintre ele are o contribuție unică la rezonanța pe care o generează liderul și astfel la eficiența sa.

AUTOCUNOAȘTEREA

¤ Autocunoașterea emoțională, înțelegerea propriilor emoții și recunoașterea impactului acestora , folosirea intuiției pentru luarea deciziilor.

¤ Autoevaluarea corectă, cunoașterea propriilor atuuri și limite.

¤ Încrederea în sine, aprecierea judicioasă a valorii și a capacităților proprii.

STĂPÂNIREA DE SINE

¤ Autocontrolul emoțional, ținerea sub control a emoțiilor și impulsurilor rebele

¤ Transparența, adoptarea unui comportament onest și integru , a te arăta demn de încredere

¤ Adaptabilitatea, flexibilitatea de adaptare la situațiile în schimbare sau posibilitatea de a depași obstacolele

¤ Ambiția, dorinșa de înbunătățire a performanțelor pentru a satisface standardele proprii de excelență.

¤ Inițiativa, disponibilitatea de a acționa și de a profita de oportunități.

¤ Optimismul, fapta de a vedea partea bună a lucrurilor.

COMPETENȚE SOCIALE

Aceste abilități se referă la maniera în care gestionăm relațiile.

CONȘTIINȚA SOCIALĂ

¤ Empatia, perceperea emoțiilor celorlalți, înțelegerea perspectivei acestora și preocuparea activă manifestată față de interesele lor.

¤ Conștiința organizațională, interpretarea tendințelor, a deciziilor executive și a politicilor de la nivel organizațional.

¤ Solicitudinea, observarea și întâmpinarea dorințelor subalternilor, clienților sau cumpărătorilor.

GESTIONAREA RELAȚIILOR

¤ Conducerea inspirată, îndrumarea și motivarea prin intermediul unei viziuni convingătoare.

¤ Influența, folosirea unor tactici de persuasiune

¤ Formarea altora, stimularea abilităților celorlalți prin feedback și îndrumare

¤ Catalizarea schimbărilor, inițierea managementului relațional și mobilizarea celorlalți într-o direcție nouă.

¤ Gestionarea conflictelor, soluționarea dezacordurilor

Spiritul de echipă și colaborarea, cooperarea și consolidarea echipei.

Autocunoașterea înseamnă, în esență a-ți înțelege în profunzime propriile emoții, propriile atuuri și limite, dar și propriile valori și motivații. Oamenii care se cunosc bine sunt realiști, nu sunt nici exagerat de autocritici, nici de un optimism naiv. Sunt mai degrabă cinstiți cu ei însiși atunci când se autoevaluează. Sunt cinstiți și cu ceilalți atunci când se prezintă, până într-acolo încât sunt capabili să râdă de propriile slăbiciuni.

Liderii care se cunosc bine își înțeleg valorile, obiectivele și visele. Știu încotro se îndreaptă și de ce.

Cea mai importantă dovadă a autocunoașterii este predispoziția de a reflecta și de a medita asupra propriilor fapte. Cei ce se cunosc bine își găsesc timp să reflecteze în tăcere, adesea în singurătate, ceea ce le permite să cântărească lucrurile, în loc să reacționeze impulsiv. De fapt, mulți leaderi de excepție își cultivă și în viața profesională obiceiul riguros de a reflecta asupra propriilor fapte pe care îl cultivă în viața lor spirituală. Pentru unii acest lucru înseamnă rugaciune sau meditație, pentru alții este o căutare mai filozofică a sinelui.

Intuiția, aceea abilitate care constă în a aplica nu numai cunoștințele tehnice, ci și ințelepciunea experienței, atunci cănd ia decizii profesionale, este un instrument la care leaderul care posedă o bună autocunoaștere apelează în mod firesc.

Leaderii racordându-se la propriile sentimente, conform unor studii neurologice, pot să găsească mai ușor sensul acelor date și astfel pot lua decizii mai bune.

Așadar, stocul memoriei emoționale ne permite  evaluarea eficientă a  informațiilor.

Emoțiile fac parte din raționalitatea noastră, nu sunt opusul ei.

Formularea unei strategii vizionare este de multe ori intuitivă. Sunt multe decizii pe care leaderul nu le poate prevedea folosindu-se numai de date.

Leaderii trebuie să își consolideze companiile mai mult creând un viitor, decât investind în trecut. Viziunea presupune ceea ce altora li s-ar putea părea un act de credință, capacitatea de a merge dincolo de date și de a concretiza o intuiție.

Intuiția dă cele mai bune rezultate atunci când instinctul este folosit pentru a suplimenta datele existente.

Stăpânirea de sine

Nici un leader nu-și poate permite să se lase dominat de emoții negative, cum sunt frustarea, furia, anxietatea și panica.

Stăpânirea de sine poate fi asemănată cu un monolog interior permanent, este acea componentă a inteligenței emoționale care ne eliberează de sub slavia propriilor sentimente.

Ea face posibile claritatea de spirit și concentrarea energiei, necesare în activitățile de conducere și ține în frâu emoțiile perturbatoare. Leaderii care dispun de un asemenea autocontrol sunt întruchiparea optimismului și entuziasmului, care crează rezonanță într-un spectru pozitiv.

În mediul actual, în care tehnologia transformă procesele lucrative într-un ritm amețitor, leaderii care își stăpânesc emoțiile sunt mai capabili să se acomodeze cu schimbările și să favorizeze adaptarea organizației.

Stăpânirea de sine favorizează transparența care nu este numai o virtute a leaderului, ci și un atu al organizației.

Transparența – o sinceritate autentică față de ceilalți cu privire la sentimentele, convingerile și acțiunile proprii, face posibilă integritatea sau sentimentul că liderul prezintă încredere.

Integritatea condiționează controlarea impulsurilor și înseamnă că se trăiește conform propriilor valori.

Leaderul autentic este cel care nu pretinde a fi altcineva decât este în realitate și a cărui fapte sunt conforme cu principiile sale.

Controlarea stării de spirit presupune capacitatea de dominare a sentimentelor violente și de exprimare deplină, în același timp a unor emoții pozitive.

Empatie = competența fundamentală a Conștiinței sociale= =să-i ascultăm pe oameni și să înțelegem punctele lor de vedere

Este esențială pentru responsabilitatea de bază a liderului, aceea de a crea rezonanță.

Fiind racordat la sentimentele celorlalți, leaderul poate să spună și să facă ceea ce e mai potrivit, fie că trebuie să aplaneze temerile, să calmeze furia sau să se alăture celorlalți atunci când sunt veseli. Armonizarea îi permite de asemenea liderului să înțeleagă care sunt valorile și prioritățile comune după care se poate ghida grupul.

Într-o economie globală în dezvoltare , empatia este o abilitate critică atât pentru bunele raporturi cu colegii de lucru, cât și pentru afacerile cu cei care provin din culturi diferite. Dialogul transcultural poate să conducă ușor la confuzii și neînțelegeri. Empatia este antidotul care sensibilizează oamenii la subtilitățile limbajului corpului, sau care le permite să audă mesajul emoțional din spatele cuvintelor.

Inteligența emoțională

Inteligenta Emotionala este formata din 4 elemente:

* Intelegerea mai buna a propriilor emotii
* Gestionarea eficienta a propriilor emotii si crestere semnificativa a calitatii vietii
* Intelegerea mai buna a celor din jur si o convietuire cu un grad de confort ridicat
* Crearea de relatii mai bune la toate nivelele cu cei din jur si cresterea productivitatii si a imaginii personale

Competenta emotionala este mai importanta decat abilitatile tehnice sau intelectuale. Dezvoltarea inteligentei emotionale reprezinta intelegerea si gestionarea emotiilor pentru a crea relatii armonioase cu cei din jur.

Componente ale Inteligentei Emotionale

Auto–Constientizarea

* Determinarea punctelor forte si a limitarilor
* Constientizarea emotiilor si a efectelor acestora asupra comportamentului, precum si de impactul acestora asupra celorlalti.
* Analiza comportamentului dinr-o perspectiva introspectiva.

Managementul Emotiilor

* Obtinerea abilitatilor de a face fata in mod eficient stresului si frustrarii.
* Sa fii flexibil si sa doresti sa te adaptezi la schimbare.

Imaginea proprie si Auto–motivarea

* Dezvoltarea unui simt de autoevaluare si increderea in abilitatile de a face fata cererilor.
* Motivarea prin factori interni precum nevoia de realizare si nevoia de dezvoltare personala.

Abilitati sociale

* Ascultare activa
* Intrare in raport cu ceea ce simt ceilalti
* Prevenirea unei influente negative a factorilor emotionali asupra capacitatii de ascultare
* Asertivitate
* Gestionarea conflictelor

Beneficiile Inteligentei Emotionale

* Performante marite
* Motivatie imbunatatita
* Inovatie sporita
* Incredere
* Leadership si management eficient
* Munca in echipa excelenta

Istoric

Termenul „inteligenta emotionala” a fost folosit pentru prima data intr-un articol din anul 1990 de catre psihologii, Peter Salovey si John Mayer Cu toate ca acest termen este relativ nou, componentele conceptului, inteligenta emotionala pot fi datate pana la arhicunoscuta afirmatie a lui lui Socrate (470 – 399 iHr)„Cunoaste-te pe tine insuti”. In Biblie, atat in Vechiul cat si in Noul Testament „Nu fa altuia ce tie nu-ti place” si „Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” pot fi vazute ca elemente de Inteligenta Emotionala.

In 1983 Howard Gardner a introdus conceptul de: ”Inteligente Multiple”. El argumenta ca exista nu doar un singur tip de inteligenta ca si cea masurata prin teste si dezvoltata in cadrul scolar, ci multiple tipuri de inteligente. El a inventat sintagma : „ Nu intrebati, cat de destepti sunteti, ci cum sunteti inteligenti”. Gardner a identificat 7 tipuri de inteligenta diferite de abilitatile comunicative si matematice uzuale. Printre aceastea, el a inclus si doua abilitati personale: auto-constientizarea starilor interioare si interactivitatea sociala eficienta.

Cele 7 tipuri de inteligente ale lui Gardner sunt:

* Inteligenta Matematica–Logica
* Inteligenta Interpersonala
* Inteligenta Spatiala
* Inteligenta Ritmic–Muzicala
* Inteligenta Intrapersonala
* Inteligenta Kinestetica
* Inteligenta Lingvistic–Verbala

De la inceput poate fi observat ca inter-personalul si intra-personalul sunt vazute ca doua inteligente separate si corespund cu definitia de Inteligenta Emotionala.

Este necesar sa se identifice factorii care impiedica folosirea optima a aptitudinilor care exista si de a invata cum sa se foloseasca acesti factori eficient.

Inteligenta Emotionala nu are limite; oricine e pregatit si doreste poate sa-si imbunatateasca nivelul de Inteligenta Emotionala.

A deveni mai Inteligent Emotional implica urmatoarele presupozitii:

Fiecare experienta implica o reactie emotionala, iar pentru a trata mai eficient emotiile, o persoana trebuie:

* Sa remarce emotiile
* Sa simta emotiile
* Sa sesizeze ce anumite transmite emotia
* Sa dezvolte si sa urmareasca un nou fir al actiunii

Practicand cele de mai sus cu regularitate si sarguinta se poate imbunati nivelul de Inteligenta Emotionala. Pana recent activitatile si procesele mentale au fost apreciate mai sus de cele emotionale. In realitate ambele au o importanta egala. Inteligenta Emotionala stabileste importanta emotiilorin viata de zi cu zi