Eşti workaholic? Cum arată balanţa ta Work – Life?

În ultima perioadă de timp şi în România angajaţii au început sa aloce vieţii profesionale un loc din ce în ce mai important, neglijând treptat timpul alocat vieţii private.

Această schimbare a comportamentului a adus la instalarea fenomenului denumit de specialişti dependenţa de muncă.

Aceasta are la bază o serie de motive care determină apariţia sa pornind de la aspecte care ţin de:

 - dorinţa de promovare (consolidarea unei imagini mai bune în faţa celor din jur, în special a superiorilor sau a familiei)

 - câştigarea unor venituri substanţiale

 - sau chiar din cauza unor carenţe afective (persoana se implică exagerat în activitatea de la locul de muncă pentru a uita problemele personale pe care le are în viaţa privată sau doar pentru a primi atenţia şi aprecierea celor din jur).

În cazul acestor persoane dependente de muncă, workaholici,  balanţa Work-Life tinde să se înlcine mai mult în favoarea vieţii profesionale. Se evidentiază implicarea din ce în ce mai activă şi epuizantă a angajaţilor pe care aceştia o atribuie locului de muncă.

Mulţi şi-au neglijat starea de sanătate în favoarea activităţii de la locul de muncă, venind la birou chiar dacă erau bolnavi. Starea generală comună multor salariaţi este că se simt obosiţi după programul de muncă, rămânând cu puţină energie pentru alte activităţi domestice. Printre primele semnale de alarmă care apar atunci când o persoană are tendinţă spre sau chiar manifestă un comportament de tip workaholic este instalarea stresului şi slăbirea treptată a stării de sănătate.

Salariaţii petrec la locul de muncă, în medie, incluzând şi orele în afara programului de lucru, aproximativ 50-60 de ore pe saptamană, plus, în medie, o oră petrecută pe drumul între casa şi locul de muncă şi işi petrec între 20 şi 50 de ore săptămanal alături de familie.

Puţini sunt cei care susţin că se simt relaxaţi după ce îşi încheie programul de lucru. Marea majoritate dintre salariaţi se simt afectaţi de stres în funcţie de anumiţi factori. Efectele se resimt imediat în starea de sănătate, cei care se simt în permanenţă stresaţi au suferit în ultimul an de o boală gravă cauzată de nivelul ridicat de stres.  

Instalarea dependenţei de muncă nu este constatată în numeroase cazuri ci, mai degrabă, salariaţii „se plâng” de volumul prea mare de muncă pe care îl au de realizat. În acest caz, departamentele de resurse umane ar trebui să se implice în analizarea sau reanalizarea fişelor de post sau, în cazul în care acestea sunt realizate conform standardelor în vigoare, să propună conducerii o serie de programe de instruire sau training-uri de management al timpului.

De cele mai multe ori, atunci când persoanele se imbolnăvesc datorită stresului provocat de locul de muncă şi de responsabilităţile aferente acestuia, organizaţia nu s-a implicat în susţinerea lor.

În cazul companiilor mari, managerii departamentelor de resurse umane, precum şi şefii direcţi ar trebui sa fie atenţi la problemele de sănătate ale angajaţilor care au fost generate de condiţiile de stres de la locul de muncă.

Sunt puţine companii în care conducerea a făcut ceva în sensul acesta. În puţinele cazuri,  managerul general fiind cel care s-a implicat cel mai des în rezolvarea problemei, dar la aceste companii există de obicei un număr mic de salariaţi, ceea ce le permite directorilor accesul mult mai uşor şi rapid la informaţiile legate de starea de sănătate a angajaţilor lor.

Nu uita să îţi analizezi balanţa Work – Life!