CONDUCEREA BAZATĂ PE INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ

Leaderii adevărați ne inpresionează pentru că în primul rând fac apel la emoții.

Starea de spirit a liderului are un mare impact asupra stării de spirit ale celorlalți, ceea ce joacă un rol semnisificativ în orice organizație.

Deci un bun lider va gasi cele mai eficiente căi de de a-și administra propriile emoții și implicit ale celorlalți.

Responsabilitățile principale ale unui leader sunt să inducă entuziasmul, optimismul, pasienea pentru proiectele viitoare precum și cultivarea unei atmosfere de cooperare și încredere.

Liderul oricarui grup uman a fost intotdeauna cel la care ceilalți au cautat siguranța și claritatea atunci cand s-au confruntat cu amenințari sau au avut de indeplinit sarcini dificile.

Dacă emoțiile oamenilor sunt canalizate către entuziasm se nasc performanțe. Acest efect se numește rezonanță.

 Daca oamenilor li se trezește anxietatea și ranchiunea, ei își vor pierde randamentul.

Ei se armonizează cu sentimentele oamenilor și îi canalizează într-o direcție emoțională pozitivă, trezind optimismul și motivația.

Când liderii nu reușesc să empatizeze cu emoțiile grupului sau să le interpreteze în mod corect,  produc disonanță.

Impactul asupra emoțiilor nu se datorează numai spuselor, chiar și atunci când liderii nu vorbesc, ei sunt urmăriți pentru a le fi observate reacțiile.

Determinarea impactului emoțional se poate face prin critici constructive, laude, sprijin, îndrumare și oferirea oamenilor libertatea de a-și folosi cele mai bune intuiții pentru a-și duce la bun sfârșit sarcinile.

Nu întotdeauna liderul oficial este și liderul emoțional. Atunci când liderul numit nu se bucură de credibilitate, oamenii caută la altcineva îndrumare emoțională, fiind o persoană pe care o respectă și în care au încredere. Astfel de oameni mai sunt numiți și magneți umani.

Ușurința cu care ne molipsim de stările emoționale ale liderului depinde de expresivitatea feței, a vocii și a gesturilor, atunci când își exprimă sentimentele.

Cu cât această abilitate a liderului este mai mare cu atât emoțiile se răspândesc mai în forță.

Cu cât meseria presupune un grad mai mare de implicare emoțională, cu atât liderul trebuie să fie mai empatic și mai predispus la ai ajuta pe ceilalți.

Liderii rezonanți influențează climatul profesional în care lucrează agenții, ceea ce duce la creșterea numărului de clienți mulțumiți.

Angajații mulțumiți vor depune eforturi în plus ca sa-și mulțumească clienții, în timp ce proasta dispoziție a celor care lucrează direct cu clienții determină o scădere a satisfacțiilor clienților și în timp o creștere a demisiilor.

Liderii disonanți  la extreme pot să varieze de la tiranii abuzivi, care aruncă invective și umilesc oamenii, până la sociopații manipulatori, care golesc atmosfera din jur  de liniște, speranță și fericire.

Uneori pot da impresia de eficiență pe termen scurt, însă toxicitatea pe care o lasă în urmă le contrazice aparentul succes.

Prezența lor lasă în urmă demotivare, apatie furie și resentiment, efectul fnal va fi epuizarea oamenilor.

Mai există și liderii naivi , care încearcă să rezoneze într-o tonalitate pozitivă, dar sunt rupți de realitatea supărătoare ce arată că subalternii lor s-au blocat într-un registru emoțional negativ.

Liderii preocupați de propria persoană pot fi adesea pe dinafară, ignoră nemulțumirile oamenilor care le asigură succesul

Cele 4 domenii ale inteligenței emoționale

Autocunoașterea, Stăpânirea de sine, Conștiința socială, Gestionarea relațiilor

Acestea contribuie la conducerea rezonantă cu un set esențial de abilități.

Autocunoașterea = depistarea propriilor emoții.

Dacă nu ne putem depista propriile emoții nu vom ști să le stăpânim.Trebuie să știm cum suntem influențați de propriile sentimente și cum ne afectează acestea performanțele profesionale.

Furia nu trebuie lasată să se acumuleze până ce izbucnește. Trebuie depistată atunci când începe să crească, aflată cauza și identificate măsurile constructive.

Autocunoașterea joacă un rol crucial în empatie, adică în a simți cum privește altcineva situația, dacă cineva își ignoră în permanență sentimentele, nu va putea să sesizeze nici sentimentele altora.

Conștiința socială, în special empatia asigură urmatorul pas către responsabilitatea de bază a liderului, generarea rezonanței.

Dacă este conștient de sentimentele celorlalți, liderul poate să spună și să facă ceea ce mai potrivit, fie că trebuie să aplaneze temerile, să calmeze furia sau să se alăture veseliei celorlalți.

Empatia înseamnă să îi ascultăm pe ceilalți și să înțelegem punctele lor de vedere, le permite liderilor să se racordeze la canalele emoționale dintre oameni care crează rezonanță.

Rezonanța, în termenii funcționării creierului, se traduce prin sincronizarea centrilor emoționali într-un sens pozitiv. Una dintre cele mai puternice căi de a realiza o astfel de conexiune rezonantă de la creier la creier este râsul.

Folosirea abilă a umorului și a carismei este specifică unui conducator eficient. Atunci când o situație este tensionată, transmiterea mesajelor pozitive schimbă contextul emoțional al interacțiunii.

O observație importantă este faptul că competențele inteligenței emoționale nu sunt talente înnăscute ci abilități învățate și fiecare dintre ele are o contribuție unică la rezonanța pe care o generează liderul și astfel la eficiența sa.

AUTOCUNOAȘTEREA

¤ Autocunoașterea emoțională, înțelegerea propriilor emoții și recunoașterea impactului acestora , folosirea intuiției pentru luarea deciziilor.

¤ Autoevaluarea corectă, cunoașterea propriilor atuuri și limite.

¤ Încrederea în sine, aprecierea judicioasă a valorii și a capacităților proprii.

STĂPÂNIREA DE SINE

¤ Autocontrolul emoțional, ținerea sub control a emoțiilor și impulsurilor rebele

¤ Transparența, adoptarea unui comportament onest și integru , a te arăta demn de încredere

¤ Adaptabilitatea, flexibilitatea de adaptare la situațiile în schimbare sau posibilitatea de a depași obstacolele

¤ Ambiția, dorinșa de înbunătățire a performanțelor pentru a satisface standardele proprii de excelență.

¤ Inițiativa, disponibilitatea de a acționa și de a profita de oportunități.

¤ Optimismul, fapta de a vedea partea bună a lucrurilor.

COMPETENȚE SOCIALE

Aceste abilități se referă la maniera în care gestionăm relațiile.

CONȘTIINȚA SOCIALĂ

¤ Empatia, perceperea emoțiilor celorlalți, înțelegerea perspectivei acestora și preocuparea activă manifestată față de interesele lor.

¤ Conștiința organizațională, interpretarea tendințelor, a deciziilor executive și a politicilor de la nivel organizațional.

¤ Solicitudinea, observarea și întâmpinarea dorințelor subalternilor, clienților sau cumpărătorilor.

GESTIONAREA RELAȚIILOR

¤ Conducerea inspirată, îndrumarea și motivarea prin intermediul unei viziuni convingătoare.

¤ Influența, folosirea unor tactici de persuasiune

¤ Formarea altora, stimularea abilităților celorlalți prin feedback și îndrumare

¤ Catalizarea schimbărilor, inițierea managementului relațional și mobilizarea celorlalți într-o direcție nouă.

¤ Gestionarea conflictelor, soluționarea dezacordurilor

Spiritul de echipă și colaborarea, cooperarea și consolidarea echipei.

Autocunoașterea înseamnă, în esență a-ți înțelege în profunzime propriile emoții, propriile atuuri și limite, dar și propriile valori și motivații. Oamenii care se cunosc bine sunt realiști, nu sunt nici exagerat de autocritici, nici de un optimism naiv. Sunt mai degrabă cinstiți cu ei însiși atunci când se autoevaluează. Sunt cinstiți și cu ceilalți atunci când se prezintă, până într-acolo încât sunt capabili să râdă de propriile slăbiciuni.

Liderii care se cunosc bine își înțeleg valorile, obiectivele și visele. Știu încotro se îndreaptă și de ce.

Cea mai importantă dovadă a autocunoașterii este predispoziția de a reflecta și de a medita asupra propriilor fapte. Cei ce se cunosc bine își găsesc timp să reflecteze în tăcere, adesea în singurătate, ceea ce le permite să cântărească lucrurile, în loc să reacționeze impulsiv. De fapt, mulți leaderi de excepție își cultivă și în viața profesională obiceiul riguros de a reflecta asupra propriilor fapte pe care îl cultivă în viața lor spirituală. Pentru unii acest lucru înseamnă rugaciune sau meditație, pentru alții este o căutare mai filozofică a sinelui.

Intuiția, aceea abilitate care constă în a aplica nu numai cunoștințele tehnice, ci și ințelepciunea experienței, atunci cănd ia decizii profesionale, este un instrument la care leaderul care posedă o bună autocunoaștere apelează în mod firesc.

Leaderii racordându-se la propriile sentimente, conform unor studii neurologice, pot să găsească mai ușor sensul acelor date și astfel pot lua decizii mai bune.

Așadar, stocul memoriei emoționale ne permite  evaluarea eficientă a  informațiilor.

Emoțiile fac parte din raționalitatea noastră, nu sunt opusul ei.

Formularea unei strategii vizionare este de multe ori intuitivă. Sunt multe decizii pe care leaderul nu le poate prevedea folosindu-se numai de date.

Leaderii trebuie să își consolideze companiile mai mult creând un viitor, decât investind în trecut. Viziunea presupune ceea ce altora li s-ar putea părea un act de credință, capacitatea de a merge dincolo de date și de a concretiza o intuiție.

Intuiția dă cele mai bune rezultate atunci când instinctul este folosit pentru a suplimenta datele existente.

Stăpânirea de sine

Nici un leader nu-și poate permite să se lase dominat de emoții negative, cum sunt frustarea, furia, anxietatea și panica.

Stăpânirea de sine poate fi asemănată cu un monolog interior permanent, este acea componentă a inteligenței emoționale care ne eliberează de sub slavia propriilor sentimente.

Ea face posibile claritatea de spirit și concentrarea energiei, necesare în activitățile de conducere și ține în frâu emoțiile perturbatoare. Leaderii care dispun de un asemenea autocontrol sunt întruchiparea optimismului și entuziasmului, care crează rezonanță într-un spectru pozitiv.

În mediul actual, în care tehnologia transformă procesele lucrative într-un ritm amețitor, leaderii care își stăpânesc emoțiile sunt mai capabili să se acomodeze cu schimbările și să favorizeze adaptarea organizației.

Stăpânirea de sine favorizează transparența care nu este numai o virtute a leaderului, ci și un atu al organizației.

Transparența – o sinceritate autentică față de ceilalți cu privire la sentimentele, convingerile și acțiunile proprii, face posibilă integritatea sau sentimentul că liderul prezintă încredere.

Integritatea condiționează controlarea impulsurilor și înseamnă că se trăiește conform propriilor valori.

Leaderul autentic este cel care nu pretinde a fi altcineva decât este în realitate și a cărui fapte sunt conforme cu principiile sale.

Controlarea stării de spirit presupune capacitatea de dominare a sentimentelor violente și de exprimare deplină, în același timp a unor emoții pozitive.

Empatie = competența fundamentală a Conștiinței sociale= =să-i ascultăm pe oameni și să înțelegem punctele lor de vedere

Este esențială pentru responsabilitatea de bază a liderului, aceea de a crea rezonanță.

Fiind racordat la sentimentele celorlalți, leaderul poate să spună și să facă ceea ce e mai potrivit, fie că trebuie să aplaneze temerile, să calmeze furia sau să se alăture celorlalți atunci când sunt veseli. Armonizarea îi permite de asemenea liderului să înțeleagă care sunt valorile și prioritățile comune după care se poate ghida grupul.

Într-o economie globală în dezvoltare , empatia este o abilitate critică atât pentru bunele raporturi cu colegii de lucru, cât și pentru afacerile cu cei care provin din culturi diferite. Dialogul transcultural poate să conducă ușor la confuzii și neînțelegeri. Empatia este antidotul care sensibilizează oamenii la subtilitățile limbajului corpului, sau care le permite să audă mesajul emoțional din spatele cuvintelor.